Pomul căsniciei
Era un om care s-a mutat împreună cu familia sa într-un alt oraş. A închiriat o casă şi era entuziasmat să arate soţiei şi copiilor noua locuinţă. Casa era mai mare, iar pe lângă ea curgea un pârâu. Însă lui îi plăceau cel mai mult pomii fructiferi din curtea din spate. Avea cam 20 de pomi fructiferi diferiţi. Cei mai mulţi erau meri, însă avea şi pruni, şi piersici, cireşi etc. Nu avusese niciodată pomi fructiferi, aşa că era entuziasmat să arate noua locuinţă familiei şi prietenilor.
Însă a observat că erau câteva probleme în curtea din spate unde se aflau pomii şi pârâul. O problemă era că unul dintre meri, care el credea că nu era foarte bătrân şi se afla aproximativ în mijlocul celorlalţi pomi, căzuse. Solul de sub el era noroios, iar rădăcinile copacului nu erau destul de lungi să se adâncească în pământ şi să-l ţină drept. Nu ştia sigur ce să facă, dar a crezut că ar trebui ca cel puţin să pună un lemn care să-l sprijinească. S-a gândit că în cele din urmă va fi nevoit să renunţe la copac, însă pentru moment acesta stătea drept.
O altă problemă era că în curtea din spate, în apropierea pârâului se aflau doi copaci foarte înalţi, iar unul dintre ei era aplecat peste pomii fructiferi. A mers şi s-a uitat la el şi a văzut că rădăcinile îi erau expuse şi nu susţineau copacul aşa cum ar fi trebuit. Apa pârâului atacase rădăcinile încetul cu încetul şi acesta stătea să cadă. Nu ştia sigur ce să facă aşa că a ignorat.
Timpul a trecut şi într-o zi a venit o furtună foarte puternică cu tunete, fulgere şi ploaie torenţială. Omul acesta însă era înăuntru cu familia sa, aşa că se bucura de timpul său de acasă. Apoi, pe neaşteptate au auzit cu toţii un zgomot puternic în curtea din spate. Întreaga familie şi-a dat seama că ceva foarte grav s-a întâmplat, aşa că s-au grăbit spre fereastră pentru a vedea ce s-a întâmplat. Furtuna a cauzat un curent puternic în pârâu şi a spălat o parte şi mai mare din mal, iar copacul înalt care era înclinat, acum se afla la pământ. Lucrul mai grav era că lovise trei dintre pomii fructiferi care acum erau zdrobiţi.
A doua zi a vorbit cu vecinul său şi i-a spus că nu ştia sigur ce ar fi putut să facă. Vecinul nu i-a răspuns, ci a mers la celălalt copac înalt şi a spus: „Priveşte.” Celălalt copac se afla de asemenea lângă pârâu, iar câteva din rădăcinile sale erau şi ele descoperite de curentul puternic şi deşi nu era înclinat, nu era vorba decât de timp ca să aibă aceeaşi soartă ca şi cel care căzuse. Vecinul său a mai spus: „Eşti norocos că de data aceasta nu au fost loviţi decât ceilalţi pomi.”
El l-a întrebat: „Cum adică de data asta am fost norocos?”
„Ei bine, de data aceasta pomii au fost zdrobiţi, însă data viitoare s-ar putea să fie cineva din familia ta!” a spus vecinul.
Acest lucru i-a dat de gândit şi l-a întrebat: „Ce se poate face?”
I-a spus să ia nişte bolţari de ciment şi să îi pună în jurul rădăcinilor expuse şi să umple locurile care au fost descoperite din pricina furtunii şi ca în viitor să nu ignore ci să urmărească ce se întâmplă. A făcut acest lucru, iar copacii au fost salvaţi.
Înainte de a trage o concluzie, vă voi spune o altă scurtă povestioară.
Un om şi soţia lui s-au dus la restaurant pentru a lua cina, iar chelneriţa care îi servea a început să vorbească cu soţia. Aceasta trecea printr-un divorţ şi vorbea despre problemele în ceea ce priveşte costurile de la tribunal, toate actele şi despre certurile dintre ea şi soţul ei. În cele din urmă a făcut acest comentariu: „Mă voi bucura când se va termina totul.”
Atunci soţia acelui om a spus: „Eu niciodată n-am reuşit să trec peste asta.”
„Ah, îmi pare rău, n-am ştiut că şi tu ai divorţat” a spus chelneriţa.
„Nu, eu nu am divorţat” a spus ea, „însă părinţii mei au divorţat, iar eu niciodată nu mi-am revenit.”
Când un copac înalt cade provoacă mai mult decât un zgomot mare în curtea din spate. Orice lucru care se află sub el este distrus. Citiţi ce are Dumnezeu de spus: „Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, cu toate că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ! Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămânţă dumnezeiască! Luaţi seama, deci, în mintea voastră, şi nici unul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui! Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.” (Maleahi 2:14-16)
Este interesant că atunci când Dumnezeu vorbeşte despre „despărţirea” dintre soţi, menţionează „sămânţa” sau odrasla noastră. Ideea este că este mult mai greu ca Dumnezeu să caute o sămânţă dumnezeiască cu atât de mulţi copii răniţi şi confuzi, dintre care unii chiar se învinovăţesc pentru divorţul părinţilor lor. Bineînţeles că nu este vina copiilor, însă există numeroase furtuni în ziua de azi care atacă „pomul căsniciei.”
1. „Nu am timp.” Luna de miere s-a terminat şi totul trebuie să decurgă de la sine, nu-i aşa? Cum te-ai comportat cu soţia ta atunci când eraţi încă prieteni? Atunci aveai timp, şi spuneai lucruri amuzante, şi aduceai mici cadouri şi vă şi plimbaţi. Toate le făceai doar pentru a o putea lua din nou de la capăt!
2. Lipsa iertării. Unii au spus: „N-aş putea-o ierta niciodată” sau pe el. Biblia spune: „Barbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele.” Coloseni 3:19.
3. Egoismul, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.” Cea mai mare fericire nu este ca alţi oameni să te facă fericit, ci ca tu să îi faci pe alţii fericiţi.
Cristos a făcut prima sa minune la o nuntă. De ce a ales tocmai o nuntă? Motivul pentru care se afla la nuntă era că El împreună cu ucenicii fuseseră invitaţi. Fiul lui Dumnezeu vrea să fie capul fiecărei familii, iar partea noastră este să-L invităm în căsniciile noastre. Un loc bun de început este să-L invităm în inimile noastre, „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” (Roman 10:13) Nu trebuie să ne punem încrederea în propria înţelepciune şi putere, ci trebuie să-L căutăm şi să îi cerem să ne binecuvânteze căsniciile şi copiii. Odată cineva a spus: „Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât ne apropiem mai mult unul de altul.” Ultimul verset din Vechiul Testament spune: „El va întoarce inima părintilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” (Maleahi 4:6)
Povestea noastră, cu vecinul care i-a spus omului să pună ciment în jurul rădăcinilor copacului pentru a-l proteja de curenţii de apă cauzaţi de furtună, continuă. El a spus de asemenea: „Să nu te aştepţi ca anul acesta pomii să aducă multă roadă.”
„De ce?” a întrebat omul.
Vecinul i-a răspuns, „Locuieşti aici de un an jumătate şi n-ai făcut nimic pentru copacii aceştia.”
Omul l-a întrebat: „Poftim? Să fac ceva pentru ei?”
„Bineînţeles. Că nu se pot îngriji singuri,” a spus vecinul. „Trebuie să îi tunzi, să smulgi buruienile care iau toate substanţele nutritive din sol şi ar trebui să fertilizezi pomii.” Apoi a adăugat: „La anul va fi şi mai rău, aşa că ar fi bine să te apuci de acum.”
Este de mirare că unii oameni au pomi fructiferi mai frumoşi decât alţii? Grădini? Căsnicii? Petrec mai mult timp îngrijindu-le. Vă amintiţi de pomul acela micuţ care a căzut din cauză că rădăcinile nu erau destul de lungi pentru a sta drept în solul noroios? După ceva vreme omul a trecut pe lângă el şi a lovit lemnul care îl sprijinea şi ce crezi că s-a întâmplat? Pomişorul nu a căzut. Rădăcinile i-au crescut suficient pentru a-l ţine drept. Nu a avut nevoie decât de puţin de ajutor!
