Nu sunt doi fulgi de zăpadă la fel şi nici doi oameni. Chiar şi gemenii identici sunt diferiţi, dacă nu la exterior, sigur la interior. Fiecare om are amprente diferite. Dumnezeu ne-a făcut diferiţi şi El nu vrea ca tu să fii altcineva! Eşti original! Am citit cu ani în urmă într-un ziar despre un adolescent care dorea să arate ca Michael Jackson. Tânărul acesta avea deja anumite trăsături faciale similare cu faimosul star, iar prietenii săi îi spuneau că arată ca şi Michael Jackson. Numai că nasul nu era exact la fel, deci s-a dus la tatăl său şi l-a întrebat dacă o să-i dea 5.000,00 de dolari pentru o operaţie de chirurgie plastică la nas. Tatăl i-a spus că nu şi câteva zile mai târziu adolescentul s-a sinucis. Din nefericire, povestea aceasta este adevărată.
Când aveam 15 ani, părinţii m-au dus la Kmart ca să îmi cumpere o haină pentru iarnă. Haina pe care o voiau ei nu era aceeaşi cu cea pe care o voiam eu. Eram bosumflat pentru că nu voiau să cumpere haina pe care o voiam eu. Tatăl meu a văzut şi s-a supărat, totuşi le-a cumpărat pe amândouă, lucru greu pentru el din punct de vedere financiar. Ciudat, aceea pe care o voiam nici nu aş purta-o astăzi! Şi ce-i drept, uitându-mă înapoi, cred că cea pe care părinţii mei au ales-o era chiar drăguţă, numai că atunci mintea mea era „pe dos.”Văzusem alt adolescent că purta o haină ca cea pe care o alesesem eu şi din nu ştiu ce motiv m-am gândit că era „tare.”Aşa că am purtat haina mai urâtă doar pentru că era cea pe care am vrut-o eu.
Mult mai târziu, am ascultat o lecţie biblică ţinută de către un predicator, care spunea că s-a făcut un sondaj în rândul vedetelor de la Hollywood despre ce schimbări ar face cu privire la înfăţişarea lor, dacă ar putea. Vedetele din filme sunt considerate a fi cele mai frumoase, cele mai faimoase şi cele mai bogate. După câte spunea predicatorul acesta, uimitor este faptul că 95% dintre vedete au spus că ar schimba cel puţin un lucru cu privire la înfăţişarea lor. Unii au spus că şi-ar schimba culoarea ochilor sau a părului, alţii au vorbit despre înălţime, construcţia corpului etc. Acelaşi predicator a spus: „Dacă ai sta în faţa oglinzii şi ai putea schimba un lucru cu privire la cum arăţi, care ar fi acela?”După aceea, ne-a provocat să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrul acela care nu ne place. „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”( I Tesaloniceni 5:18).
Când eram în clasa a patra, am descoperit că urechile mele erau orientate spre faţă. Unii dintre colegi au comentat pe seama asta, aşa cum fac copiii, şi m-am dus acasă direct la oglindă. Mi-am dat seama îngrozit că arătam ca o maşină care rulează cu uşile deschise! Din fericire, se pare că urechile mele se apropiau de cap pe măsură ce creşteam.
Când eram în clasa a șaptea, purtam 43 la pantofi şi într-o zi, pe hol la şcoală, o fată a observat picioarele mele şi a zis „Ai picioare mari!”„Nu, nu sunt mari”, am răspuns eu. „Ba da!”, a zis ea, după care m-a întrebat de faţă cu toţi: „Poţi să mergi pe apă?”I-am spus să nu mai zică asta şi m-am îndepărtat de ea. Când am ajuns acasă, i-am spus mamei mele: „Am picioare mari”. „Nu, nu ai”, a spus ea, după care m-a întrebat: „Cine ţi-a spus că ai picioarele mari?”. Am răspuns: „Toată lumea ştie asta”. Nu o să credeţi ce am făcut, chiar mi-e jenă să vă spun, dar timp de patru ani după incidentul acesta am purtat pantofi prea mici, care mă strângeau. Poate spuneţi: „Ce prostie!”. De fapt este mai mult decât o prostie - este foarte dureros, şi a trebuit să suport patru operaţii la degetele mari de la picioare din cauza faptului că unghiile au crescut în carne. Cum de am putut să fac aşa ceva? Doar pentru că o fată dintr-a șaptea a zis că am picioare mari.
Dacă 99% dintre oameni ar avea numai o mână, sunt sigur că restul de „ciudaţi”care ar avea două mâini şi-ar fi dorit să se nască doar cu o mână. „Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.”(II Corinteni 10:12) Nu este niciun ideal exterior, numai acela interior şi anume Hristos în voi. (Galateni 4:19) Dumnezeu vrea ca noi să fim mulţumitori pentru cine suntem şi cum arătăm. Dumnezeu nu face greşeli! Am vorbit despre asta în biserică şi deodată, pe neaşteptate, un adolescent a izbucnit: „Trebuie să accept asta?”Şi a arătat către semnul din naştere de pe faţa lui. A fost un moment incomod, pentru că ştiam răspunsul corect şi totodată ştiam că nu aş vrea să am eu semnul acela din naştere pe faţa mea. Atunci i-am spus: „Da, trebuie să fim mulţumitori chiar şi pentru asta.”Sunt oameni cu cicatrici sau desfiguraţi de foc, dar Dumnezeu are har pentru aceşti oameni, pe care-l dă dacă este cerut (II Corinteni 12:7–10).
Aţi văzut vreo persoană în vârstă care se îmbracă precum tinerii încercând să arate mai tânără? Prostesc, nu-i aşa? De ce ai vrea să fii cineva care nu eşti? Fii acea persoană care ai fost creată să fii. Nu o să uit niciodată răspunsul unui adolescent dat altuia care se amuza pe seama feţei lui. Acela i-a zis: „Ai o faţă de bebeluş!” La care adolescentul a răspuns: „Şi ce daca?!”L-am admirat cu adevărat pentru răspunsul dat şi cel ce îl critica nu a mai putut zice nimic. „Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut.”(Proverbe 17:5) Trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem şi să mulţumim lui Dumnezeu că ne-a făcut exact aşa cum suntem. Eşti original, acceptă-te!
Am trei fete frumoase. Una are părul creţ, a doua are părul perfect drept şi a treia are părul ondulat natural. Toate au părul frumos! Datorită faptului că suntem diferiţi, ceea ce la unii arată bine, pe alţii nu arată la fel de bine. Ei bine, fetele mele cu frumosul lor păr natural, când s-au mai mărit, toate şi-au schimbat coafurile, dar nu aşa cum i-ar fi plăcut tatălui lor. L-am rugat pe Domnul să le ajute să vadă ceea ce credeam eu că văd şi mi-am amintit că la vârsta de 15 ani eu nu am vrut să port haina drăguţă pe care mi-o cumpărase tata.
Acum nu aş mai vrea să fiu ca mulţi dintre aceia cu care doream să mă asemăn atunci când eram tânăr. Cu cine ar trebui să semănăm noi? Ar trebui să ne croim vieţile după modelul Domnului Isus Hristos. Unul dintre momentele pe care aş vrea să îl retrăiesc este acela când aveam 15 ani şi eram la Kmart bosumflat. Acum aş lua cu toată bucuria haina aceea urâtă pe care mi-am dorit-o eu şi aş pune-o înapoi pe raft şi aş purta-o pe cea drăguţă pe care au ales-o părinţii mei. I-aş mulţumi totodată tatălui meu pentru că m-a iubit îndeajuns de mult încât a făcut tot ce a putut pentru mine. „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.”(I Corinteni 13:11) Împăratul David a spus: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.”(Psalm 139:13–14) I-ai mulţumit tu lui Dumnezeu vreodată sau L-ai lăudat pentru că te-a făcut şi ţi-a dat înfăţişarea pe care o ai?
Când aveam 15 ani, părinţii m-au dus la Kmart ca să îmi cumpere o haină pentru iarnă. Haina pe care o voiau ei nu era aceeaşi cu cea pe care o voiam eu. Eram bosumflat pentru că nu voiau să cumpere haina pe care o voiam eu. Tatăl meu a văzut şi s-a supărat, totuşi le-a cumpărat pe amândouă, lucru greu pentru el din punct de vedere financiar. Ciudat, aceea pe care o voiam nici nu aş purta-o astăzi! Şi ce-i drept, uitându-mă înapoi, cred că cea pe care părinţii mei au ales-o era chiar drăguţă, numai că atunci mintea mea era „pe dos.”Văzusem alt adolescent că purta o haină ca cea pe care o alesesem eu şi din nu ştiu ce motiv m-am gândit că era „tare.”Aşa că am purtat haina mai urâtă doar pentru că era cea pe care am vrut-o eu.
Mult mai târziu, am ascultat o lecţie biblică ţinută de către un predicator, care spunea că s-a făcut un sondaj în rândul vedetelor de la Hollywood despre ce schimbări ar face cu privire la înfăţişarea lor, dacă ar putea. Vedetele din filme sunt considerate a fi cele mai frumoase, cele mai faimoase şi cele mai bogate. După câte spunea predicatorul acesta, uimitor este faptul că 95% dintre vedete au spus că ar schimba cel puţin un lucru cu privire la înfăţişarea lor. Unii au spus că şi-ar schimba culoarea ochilor sau a părului, alţii au vorbit despre înălţime, construcţia corpului etc. Acelaşi predicator a spus: „Dacă ai sta în faţa oglinzii şi ai putea schimba un lucru cu privire la cum arăţi, care ar fi acela?”După aceea, ne-a provocat să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrul acela care nu ne place. „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”( I Tesaloniceni 5:18).
Când eram în clasa a patra, am descoperit că urechile mele erau orientate spre faţă. Unii dintre colegi au comentat pe seama asta, aşa cum fac copiii, şi m-am dus acasă direct la oglindă. Mi-am dat seama îngrozit că arătam ca o maşină care rulează cu uşile deschise! Din fericire, se pare că urechile mele se apropiau de cap pe măsură ce creşteam.
Când eram în clasa a șaptea, purtam 43 la pantofi şi într-o zi, pe hol la şcoală, o fată a observat picioarele mele şi a zis „Ai picioare mari!”„Nu, nu sunt mari”, am răspuns eu. „Ba da!”, a zis ea, după care m-a întrebat de faţă cu toţi: „Poţi să mergi pe apă?”I-am spus să nu mai zică asta şi m-am îndepărtat de ea. Când am ajuns acasă, i-am spus mamei mele: „Am picioare mari”. „Nu, nu ai”, a spus ea, după care m-a întrebat: „Cine ţi-a spus că ai picioarele mari?”. Am răspuns: „Toată lumea ştie asta”. Nu o să credeţi ce am făcut, chiar mi-e jenă să vă spun, dar timp de patru ani după incidentul acesta am purtat pantofi prea mici, care mă strângeau. Poate spuneţi: „Ce prostie!”. De fapt este mai mult decât o prostie - este foarte dureros, şi a trebuit să suport patru operaţii la degetele mari de la picioare din cauza faptului că unghiile au crescut în carne. Cum de am putut să fac aşa ceva? Doar pentru că o fată dintr-a șaptea a zis că am picioare mari.
Dacă 99% dintre oameni ar avea numai o mână, sunt sigur că restul de „ciudaţi”care ar avea două mâini şi-ar fi dorit să se nască doar cu o mână. „Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.”(II Corinteni 10:12) Nu este niciun ideal exterior, numai acela interior şi anume Hristos în voi. (Galateni 4:19) Dumnezeu vrea ca noi să fim mulţumitori pentru cine suntem şi cum arătăm. Dumnezeu nu face greşeli! Am vorbit despre asta în biserică şi deodată, pe neaşteptate, un adolescent a izbucnit: „Trebuie să accept asta?”Şi a arătat către semnul din naştere de pe faţa lui. A fost un moment incomod, pentru că ştiam răspunsul corect şi totodată ştiam că nu aş vrea să am eu semnul acela din naştere pe faţa mea. Atunci i-am spus: „Da, trebuie să fim mulţumitori chiar şi pentru asta.”Sunt oameni cu cicatrici sau desfiguraţi de foc, dar Dumnezeu are har pentru aceşti oameni, pe care-l dă dacă este cerut (II Corinteni 12:7–10).
Aţi văzut vreo persoană în vârstă care se îmbracă precum tinerii încercând să arate mai tânără? Prostesc, nu-i aşa? De ce ai vrea să fii cineva care nu eşti? Fii acea persoană care ai fost creată să fii. Nu o să uit niciodată răspunsul unui adolescent dat altuia care se amuza pe seama feţei lui. Acela i-a zis: „Ai o faţă de bebeluş!” La care adolescentul a răspuns: „Şi ce daca?!”L-am admirat cu adevărat pentru răspunsul dat şi cel ce îl critica nu a mai putut zice nimic. „Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut.”(Proverbe 17:5) Trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem şi să mulţumim lui Dumnezeu că ne-a făcut exact aşa cum suntem. Eşti original, acceptă-te!
Am trei fete frumoase. Una are părul creţ, a doua are părul perfect drept şi a treia are părul ondulat natural. Toate au părul frumos! Datorită faptului că suntem diferiţi, ceea ce la unii arată bine, pe alţii nu arată la fel de bine. Ei bine, fetele mele cu frumosul lor păr natural, când s-au mai mărit, toate şi-au schimbat coafurile, dar nu aşa cum i-ar fi plăcut tatălui lor. L-am rugat pe Domnul să le ajute să vadă ceea ce credeam eu că văd şi mi-am amintit că la vârsta de 15 ani eu nu am vrut să port haina drăguţă pe care mi-o cumpărase tata.
Acum nu aş mai vrea să fiu ca mulţi dintre aceia cu care doream să mă asemăn atunci când eram tânăr. Cu cine ar trebui să semănăm noi? Ar trebui să ne croim vieţile după modelul Domnului Isus Hristos. Unul dintre momentele pe care aş vrea să îl retrăiesc este acela când aveam 15 ani şi eram la Kmart bosumflat. Acum aş lua cu toată bucuria haina aceea urâtă pe care mi-am dorit-o eu şi aş pune-o înapoi pe raft şi aş purta-o pe cea drăguţă pe care au ales-o părinţii mei. I-aş mulţumi totodată tatălui meu pentru că m-a iubit îndeajuns de mult încât a făcut tot ce a putut pentru mine. „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.”(I Corinteni 13:11) Împăratul David a spus: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.”(Psalm 139:13–14) I-ai mulţumit tu lui Dumnezeu vreodată sau L-ai lăudat pentru că te-a făcut şi ţi-a dat înfăţişarea pe care o ai?