,,Dă cu bucurie”
,,Dumnezeu iubeşte pe cel ce dă cu bucurie” (Povestire adevărată)
Biblia spune că noi nu trebuie să dăm ,,cu părere de rău său de silă” (II Cor. 9:6), ci trebuie să dăm cu bucurie, pentru că ,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.”
,,Ar trebui să fim fericiţi când dăm din banii noştri?” Da!
Odată, cineva în biserică mi-a zis: ,,Pastore, Biblia spune că eu trebuie să dau cu bucurie.”
,,E corect” i-am răspuns.
,,Acum, Pastore, nu ştiu dacă ştii sau nu, dar eu nu dau cu bucurie.”
,,Nu?” i-am zis.
,,Nu.” mi-a răspuns el. ,,Deci, eu nu ascult Biblia atunci când dau bani, nu-i aşa?” m-a întrebat el.
,,Păi, ai dreptate, nu asculţi.” i-am răspuns.
Apoi îmi zise iar: ,,Aşa că nu trebuie să mai dau bani!”
Nu! Nu asta înseamnă! Înseamnă că trebuie să-i ceri iertare lui Dumnezeu, ca să te ierte pentru atitudinea ta greşită şi după aceea să dăruieşti. Trebuie făcute amândouă – să dai şi să dai cu bucurie!
Eu şi Nancy eram în vizită la un prieten acasă şi soţia lui i-a arătat soţiei mele noul inel pe care soţul ei îl cumpărase pentru ea. Soţia mea îmi spuse: ,,Nu-i aşa că-i frumos?” Pe atunci eram zgârcit cu banii ,,mei” şi nu mă interesa, aşa că am zis: ,,Da, e ok.” şi gândeam că va fi ultima menţiune despre un inel. După câteva zile, ne aflam într-un mall şi nu-mi găseam soţia. M-am uitat în jur şi o văzui într-un colţ, la magazinul de bijuterii (magazinele situate pe colț, în mall-uri, plătesc cele mai mari chirii şi cei care vând bijuterii sunt, de obicei, acolo). Acum, nu trebuie să vă spun că văzând-o acolo în magazin, mi-a atras atenţia. M-am dus direct la ea şi i-am spus: ,,Care-i problema?” ,,Nimic, mă uitam şi eu la acest inel. Nu-i aşa că este frumos?” zise ea. Ar fi trebuit să spun ,,O, da, e frumos”, dar, bineînţeles, nu am spus aceasta.
În timp ce ea se uita prin geam la acel ineluş cu rubin, eu mă uitam prin geam la bucăţica de hârtie de lângă inel (preţul). Este dezgustător preţul pe care îl vor pentru acele pietricele! Cu acei bani puteam cumpăra patru cauciucuri noi la maşină. De asemenea, v-aţi gândit la faptul că inelele nu fac nimic? Înţeleg, un inel de nuntă (verighetă) – cel puţin, el spune altora că eşti căsătorit – dar orice alt inel doar stă pe degetul soţiei tale.
,,Vrei să-l cumperi?” am zis mai apăsat.
,,Nu, doar mă gândeam că este frumos.” şi adăugă apoi: ,,Nu am nevoie să cumpăr.”
,,O, ce bine, hai să mergem!” am zis.
Ieşisem de acolo. Voiam să mă îndepărtez la mare distanţă de inelul acela, însă soţia mea nu se grăbea. Ea era la vreo zece paşi în urma mea şi îşi ,,târa picioarele”. Aşa că m-am uitat la ea şi mi-am zis: ,,Trebuie să-i cumpăr amărâtul de inel. Nu va fi fericită până nu-i cumpăr un inel.” Am petrecut următoarele două săptămâni făcând rost de ceva bani suplimentari ca să-i cumpăr un inel. O, i-am cumpărat un inel, dar de la o casă de amanet...
În sinea mea îmi ziceam: ,,Ok, o să-i cumpăr inelul, dar îi voi spune ceea ce simt în legătură cu el!” Ai primit vreodată ceva frumos dar nu ţi-a plăcut modul în care ţi-a fost dăruit? Păi, este exact ceea ce s-a întâmplat cu soţia mea, Nancy. Într-o seară, m-am întors acasă şi ea era foarte dulce şi prietenoasă; ştia că îi cumpărasem ceva şi ştia, de asemenea, că nu am vrut să cheltuiesc banii pe acel ceva. Dar eu nu eram dulce. Acum, când spun aceasta, mă simt vinovat, dar iată ce s-a întâmplat.
Am strigat: ,,Hei, sunt acasă Îţi aduci aminte de inelul pe care îl vroiai? Foarte bine, uite-l.” Şi i-am dat drumul pur şi simplu pe masă… Acea seară a fost una foarte tristă. În cele din urmă, l-a pus pe deget, dar doar ca să menţină pacea şi liniştea în casă. Ideea este că am dăruit, dar nu în modul corect.
Din fericire, am învăţat ceva de aici. Motivul pentru care o soţie se uită la inelul care ,,şade” pe degetul ei nu este pentru a socoti valoarea lui în bani (aşa obişnuiam să cred!), ci pentru că el reprezintă un semn al dragostei soţului ei. Dar de fiecare dată când Nancy se uita la inelul ei, probabil mă vedea pe mine trântindu-l pe masă. Auu!
Îmi pare rău să spun, dar a trebuit să treacă niște ani înainte să realizez ce făcusem. S-a întâmplat în timp ce vizitam nişte biserici, în timpul celei de-a doua vizite în SUA, după ce plecasem ca misionari, că Dumnezeu mi-a atins inima în legătură cu acest subiect. Conduceam maşina şi ascultam o predică de pe o casetă pe care cineva mi-o dăduse. Întregul mesaj era despre un predicator care i-a cumpărat soţiei un inel. Acesta este adevărul şi mesajul a durat 45 de minute! Eram tulburat de mesaj şi doream să închid casetofonul, dar gândeam: ,,Acest mesaj nu este cu referire la mine.” Cred că mergeam încet, deoarece autoturismele virau brusc pe lângă mine şi vreo câţiva chiar mă claxonară.
Predicatorul a intrat în toate detaliile cumpărării inelului soţiei sale. El a povestit despre modul în care în final a găsit piatra potrivită, dar aranjarea era greşită, aşa că el îi ceru bijutierului să scoată piatra din inel, el era dispus să plătească preţul întreg pentru a o face! Eu ascultam aceasta şi gândeam în sinea mea: ,,Cumpără-i doar un inel şi încheie afacerea!” Acest predicator se duse apoi cu maşina într-un alt stat, unde îşi amintise că văzuse un alt model de inel care îi plăcea. Predicatorul îi arătă bijutierului piatra pe care o cumpărase înainte şi îl întrebă dacă poate să pună piatra pe un inel din magazinul său. Aceasta însemna că bijutierul trebuia să scoată piatra din inelul pe care îl avea ca să poată pune în loc piatra adusă de predicator. Bijutierul îi zise: ,,Trebuie să fie o doamnă specială.” ,,Da, este.” spuse predicatorul şi mai adăugă: ,,Am dorit să fie un inel special pentru că îl va purta pentru tot restul vieţii.” Atunci am spus cu voce tare: ,,Îmi pare rău.” Eram singur în maşină, doar eu, caseta şi Duhul Sfânt, care mă cercet.
Următoarele şase săptămâni le-am petrecut căutând un nou inel pentru soţia mea şi ştiţi, urăsc să merg la cumpărături! Ideea mea de ,,timp bun” la cumpărături este să văd cât de repede pot găsi ceea ce vreau şi apoi să plec. ,,Găseşte, cumpără, pune în sacoşă şi pleacă!” Dar de data aceasta chiar mă bucuram în timp ce căutam! Am găsit ce voiam după cinci săptămâni, dar a trebuit să aştept încă una să i-l dau, deoarece aniversarea căsătoriei noastre urma să fie în curând. De-abia am rezistat în ultima săptămână până la aniversare. ,,Atitudinea face diferenţa.”
În acea săptămână înainte de aniversare, Nancy mi-a arătat calendarul şi a zis: ,,Oo!, uite, săptămâna viitoare este aniversarea noastră.” ,,Hm, ce să zic despre asta…” am spus. Ea nu dorea ca eu să uit, bineînţeles, dar în sinea mea îmi ziceam: ,,Ea nu se aşteaptă să primească ceea ce i-am cumpărat eu!”
Când a venit ziua aniversării, mi-a spus că vrea să luăm masa într-un restaurant Mexican şi mi-a sugerat să mergem la Taco Bell. M-am aşezat la masă la restaurant înaintea ei şi am pus cadoul pe masă în locul unde urma ea să stea. Când văzu micul dar, spuse: ,,Acesta e pentru mine?”,
,,Da!” şi zâmbeam fericit, iar ea surâdea fără să ştie la ce să se aştepte.
,,Oo, nu trebuia!” spuse ea.
,,Da…” am spus eu. Era distractiv, deoarece atunci când ea desfăcu cutia şi se uită la inel, întâi zise: ,,O, Garry, ce drăguţ este!” Încă se uita la inel când expresia şi vocea ei deveniră mai serioase şi mă întrebă: ,,Este adevărat?” Râzând i-am spus: ,,Da!” Este foarte ciudat, dar dându-i acel inel am ajuns să o apreciez mai mult. Se ridică apoi, în faţa tuturor, la Taco Bell, se întinse peste masă apucându-mi faţa şi începu să mă sărute peste tot pe faţă, în timp ce toţi ne priveau! Cred că ar trebui să-mi retrag cuvintele spuse mai devreme, că un inel nu face nimic. Cu un mare cost, ştiu acum că Dumnezeu şi soţia mea ,,iubesc pe cel ce dă cu bucurie”!
De G. M. Matheny
Copyrighted ©
We made a funny video (8 min.) about the "Cheerful Giver" but under
another name, "Scrooge buys his wife a ring".
Biblia spune că noi nu trebuie să dăm ,,cu părere de rău său de silă” (II Cor. 9:6), ci trebuie să dăm cu bucurie, pentru că ,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.”
,,Ar trebui să fim fericiţi când dăm din banii noştri?” Da!
Odată, cineva în biserică mi-a zis: ,,Pastore, Biblia spune că eu trebuie să dau cu bucurie.”
,,E corect” i-am răspuns.
,,Acum, Pastore, nu ştiu dacă ştii sau nu, dar eu nu dau cu bucurie.”
,,Nu?” i-am zis.
,,Nu.” mi-a răspuns el. ,,Deci, eu nu ascult Biblia atunci când dau bani, nu-i aşa?” m-a întrebat el.
,,Păi, ai dreptate, nu asculţi.” i-am răspuns.
Apoi îmi zise iar: ,,Aşa că nu trebuie să mai dau bani!”
Nu! Nu asta înseamnă! Înseamnă că trebuie să-i ceri iertare lui Dumnezeu, ca să te ierte pentru atitudinea ta greşită şi după aceea să dăruieşti. Trebuie făcute amândouă – să dai şi să dai cu bucurie!
Eu şi Nancy eram în vizită la un prieten acasă şi soţia lui i-a arătat soţiei mele noul inel pe care soţul ei îl cumpărase pentru ea. Soţia mea îmi spuse: ,,Nu-i aşa că-i frumos?” Pe atunci eram zgârcit cu banii ,,mei” şi nu mă interesa, aşa că am zis: ,,Da, e ok.” şi gândeam că va fi ultima menţiune despre un inel. După câteva zile, ne aflam într-un mall şi nu-mi găseam soţia. M-am uitat în jur şi o văzui într-un colţ, la magazinul de bijuterii (magazinele situate pe colț, în mall-uri, plătesc cele mai mari chirii şi cei care vând bijuterii sunt, de obicei, acolo). Acum, nu trebuie să vă spun că văzând-o acolo în magazin, mi-a atras atenţia. M-am dus direct la ea şi i-am spus: ,,Care-i problema?” ,,Nimic, mă uitam şi eu la acest inel. Nu-i aşa că este frumos?” zise ea. Ar fi trebuit să spun ,,O, da, e frumos”, dar, bineînţeles, nu am spus aceasta.
În timp ce ea se uita prin geam la acel ineluş cu rubin, eu mă uitam prin geam la bucăţica de hârtie de lângă inel (preţul). Este dezgustător preţul pe care îl vor pentru acele pietricele! Cu acei bani puteam cumpăra patru cauciucuri noi la maşină. De asemenea, v-aţi gândit la faptul că inelele nu fac nimic? Înţeleg, un inel de nuntă (verighetă) – cel puţin, el spune altora că eşti căsătorit – dar orice alt inel doar stă pe degetul soţiei tale.
,,Vrei să-l cumperi?” am zis mai apăsat.
,,Nu, doar mă gândeam că este frumos.” şi adăugă apoi: ,,Nu am nevoie să cumpăr.”
,,O, ce bine, hai să mergem!” am zis.
Ieşisem de acolo. Voiam să mă îndepărtez la mare distanţă de inelul acela, însă soţia mea nu se grăbea. Ea era la vreo zece paşi în urma mea şi îşi ,,târa picioarele”. Aşa că m-am uitat la ea şi mi-am zis: ,,Trebuie să-i cumpăr amărâtul de inel. Nu va fi fericită până nu-i cumpăr un inel.” Am petrecut următoarele două săptămâni făcând rost de ceva bani suplimentari ca să-i cumpăr un inel. O, i-am cumpărat un inel, dar de la o casă de amanet...
În sinea mea îmi ziceam: ,,Ok, o să-i cumpăr inelul, dar îi voi spune ceea ce simt în legătură cu el!” Ai primit vreodată ceva frumos dar nu ţi-a plăcut modul în care ţi-a fost dăruit? Păi, este exact ceea ce s-a întâmplat cu soţia mea, Nancy. Într-o seară, m-am întors acasă şi ea era foarte dulce şi prietenoasă; ştia că îi cumpărasem ceva şi ştia, de asemenea, că nu am vrut să cheltuiesc banii pe acel ceva. Dar eu nu eram dulce. Acum, când spun aceasta, mă simt vinovat, dar iată ce s-a întâmplat.
Am strigat: ,,Hei, sunt acasă Îţi aduci aminte de inelul pe care îl vroiai? Foarte bine, uite-l.” Şi i-am dat drumul pur şi simplu pe masă… Acea seară a fost una foarte tristă. În cele din urmă, l-a pus pe deget, dar doar ca să menţină pacea şi liniştea în casă. Ideea este că am dăruit, dar nu în modul corect.
Din fericire, am învăţat ceva de aici. Motivul pentru care o soţie se uită la inelul care ,,şade” pe degetul ei nu este pentru a socoti valoarea lui în bani (aşa obişnuiam să cred!), ci pentru că el reprezintă un semn al dragostei soţului ei. Dar de fiecare dată când Nancy se uita la inelul ei, probabil mă vedea pe mine trântindu-l pe masă. Auu!
Îmi pare rău să spun, dar a trebuit să treacă niște ani înainte să realizez ce făcusem. S-a întâmplat în timp ce vizitam nişte biserici, în timpul celei de-a doua vizite în SUA, după ce plecasem ca misionari, că Dumnezeu mi-a atins inima în legătură cu acest subiect. Conduceam maşina şi ascultam o predică de pe o casetă pe care cineva mi-o dăduse. Întregul mesaj era despre un predicator care i-a cumpărat soţiei un inel. Acesta este adevărul şi mesajul a durat 45 de minute! Eram tulburat de mesaj şi doream să închid casetofonul, dar gândeam: ,,Acest mesaj nu este cu referire la mine.” Cred că mergeam încet, deoarece autoturismele virau brusc pe lângă mine şi vreo câţiva chiar mă claxonară.
Predicatorul a intrat în toate detaliile cumpărării inelului soţiei sale. El a povestit despre modul în care în final a găsit piatra potrivită, dar aranjarea era greşită, aşa că el îi ceru bijutierului să scoată piatra din inel, el era dispus să plătească preţul întreg pentru a o face! Eu ascultam aceasta şi gândeam în sinea mea: ,,Cumpără-i doar un inel şi încheie afacerea!” Acest predicator se duse apoi cu maşina într-un alt stat, unde îşi amintise că văzuse un alt model de inel care îi plăcea. Predicatorul îi arătă bijutierului piatra pe care o cumpărase înainte şi îl întrebă dacă poate să pună piatra pe un inel din magazinul său. Aceasta însemna că bijutierul trebuia să scoată piatra din inelul pe care îl avea ca să poată pune în loc piatra adusă de predicator. Bijutierul îi zise: ,,Trebuie să fie o doamnă specială.” ,,Da, este.” spuse predicatorul şi mai adăugă: ,,Am dorit să fie un inel special pentru că îl va purta pentru tot restul vieţii.” Atunci am spus cu voce tare: ,,Îmi pare rău.” Eram singur în maşină, doar eu, caseta şi Duhul Sfânt, care mă cercet.
Următoarele şase săptămâni le-am petrecut căutând un nou inel pentru soţia mea şi ştiţi, urăsc să merg la cumpărături! Ideea mea de ,,timp bun” la cumpărături este să văd cât de repede pot găsi ceea ce vreau şi apoi să plec. ,,Găseşte, cumpără, pune în sacoşă şi pleacă!” Dar de data aceasta chiar mă bucuram în timp ce căutam! Am găsit ce voiam după cinci săptămâni, dar a trebuit să aştept încă una să i-l dau, deoarece aniversarea căsătoriei noastre urma să fie în curând. De-abia am rezistat în ultima săptămână până la aniversare. ,,Atitudinea face diferenţa.”
În acea săptămână înainte de aniversare, Nancy mi-a arătat calendarul şi a zis: ,,Oo!, uite, săptămâna viitoare este aniversarea noastră.” ,,Hm, ce să zic despre asta…” am spus. Ea nu dorea ca eu să uit, bineînţeles, dar în sinea mea îmi ziceam: ,,Ea nu se aşteaptă să primească ceea ce i-am cumpărat eu!”
Când a venit ziua aniversării, mi-a spus că vrea să luăm masa într-un restaurant Mexican şi mi-a sugerat să mergem la Taco Bell. M-am aşezat la masă la restaurant înaintea ei şi am pus cadoul pe masă în locul unde urma ea să stea. Când văzu micul dar, spuse: ,,Acesta e pentru mine?”,
,,Da!” şi zâmbeam fericit, iar ea surâdea fără să ştie la ce să se aştepte.
,,Oo, nu trebuia!” spuse ea.
,,Da…” am spus eu. Era distractiv, deoarece atunci când ea desfăcu cutia şi se uită la inel, întâi zise: ,,O, Garry, ce drăguţ este!” Încă se uita la inel când expresia şi vocea ei deveniră mai serioase şi mă întrebă: ,,Este adevărat?” Râzând i-am spus: ,,Da!” Este foarte ciudat, dar dându-i acel inel am ajuns să o apreciez mai mult. Se ridică apoi, în faţa tuturor, la Taco Bell, se întinse peste masă apucându-mi faţa şi începu să mă sărute peste tot pe faţă, în timp ce toţi ne priveau! Cred că ar trebui să-mi retrag cuvintele spuse mai devreme, că un inel nu face nimic. Cu un mare cost, ştiu acum că Dumnezeu şi soţia mea ,,iubesc pe cel ce dă cu bucurie”!
De G. M. Matheny
Copyrighted ©
We made a funny video (8 min.) about the "Cheerful Giver" but under
another name, "Scrooge buys his wife a ring".
